Cade zăpada...

08.01.2020 15:06
Neîncetat vibrează văzduhul
de precipitații.
În tăria cerului, sus,
s-au rupt toate zăplazurile?
Melancolia ce te cuprinde
pe neașteptate îți scade dispoziția
cu fiece clipă, ce zboară spontan.
Și îți apasă conștiința
stihia lui Îndrea, care încheie
rotația a douăsprezece luni.
Cade zăpada...
Ninge peste pământul încins
de milenare nelegiuiri spirituale.
O negură invizibilă 
se așează pe suflet și iluziile
trec în coloană,
Odată cu succesiunea anotimpurilor.
Vom plăti tribut:
pentru uitarea de sine,
pentru uitarea de noi,
pentru uitarea ființelor
trecute în neuitare.
Totul are început și sfârșit.
Ancorându-ne în prezent
cu sentimente pitice, mărunte,
nu apropiem viitorul,
ci ignorăm veșnicia.
Să ridicăm vălul
de pe creștetul viitorului,
măcar o margine-a lui.
Clarvăzătorii de-acum
pot adânci doar deșertăciunea.
Visele noastre multicolore, impermeabile,
ruinează speranțele abia înfiripate.
Candoarea ce ne-o dorim,
precum ne dorim o haină.
de toate zilele,
trece pe lângă noi cu indiferență.
Luciditatea, dăruită ființei umane,
o înlăturăm ca pe un lucru netrebnic
și o înlocuim cu griji cotidiene,
Cade zăpada...
Cade zăpada stârnind
palpitația sufletului ce răzbește bezna
și invizibila negură rătăcită în
Spațiu. 
                  Sergiu  BESPALCO