Regrete și speranțe

20.05.2020 15:35
Mă simt învăluit 
de un regret adânc.
Regret de copacul uscat 
din preajma casei.
Regret de puișorul de vrabie,
căzut din cuib și zdrobit.
Regret de glia însetată 
de ploaie.
E regretabil însăși faptul
mizeriei din jur.
Ne mai rămâne speranța...
Sper, sper, sper!
Sper până la superlativ,
că s-a ivi acea rază
plină de mister,
Acea rază, care va descătușa
mrejele păiangenului 
sortit pieirii.
Tot mai slabe-s mișcările
țesătorului de mreji.
Mișcări convulsice, de agonie.
La primele sclipiri ale razei,
de o enormă incandescență,
vor dispare toate mrejele.
Protectorul Suprem,
se va întoarce cu fața 
spre noi.
Își va valida iubirea,
față de cei necăjiți.
Și atunci va apărea
seninătatea și lumina, 
așteptată de viacuri.
          Sergiu  BESPALCO