DORUL SPRE İNFİNİT

           ​ "Când drmurile sunt înflorite,
​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ nu întrebați unde duc".
​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​                    ​ ​Anatole France

Când drumurile sunt înflorite,
İar sufletu-i de visuri împlinit,
Răcoarea dimineții însorite,
Deschide taina dorului spre infinit.

Când grădinile sunt înflorite,
İar parfumul trandafirului înmărmurit,
Străpunge aerul în clipe obosite,
Pe calea dorului spre infinit.

Când livezile sunt înflorite,
İar mirosul farmec spre viață-i ațintit,
İzvorul purității în cunune îmletite,
E simfonia dorului spre infinit.

Când fânețile sunt înflorite,
İar firul ierbii creşte neclintit,
Roua cu diamante strălucite,
E frăgezimea dorului spre infinit.

Când grânele sunt înflorite,
İar spicul copt sclipeşte liniştit,
Adierea vântului pe lanuri aurite,
E speranța dorului spre infinit.

Când drumurile sunt înflorite,
İar ceru-i blând, senin din răsărit,
Prin credința sfântă, plină de ispite,
Bate inima cu dor spre infinit.

​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​        ​ ​ ​ ​ ​ ​ Sergiu APOSTOL