LA STEAUA LUİ EMİNESCU

Steaua ta, ce-a răsărit,
Pe cerul nopților albastre,
Din negură a strălucit,
Calea lungă printre astre.

Steaua ta din depărtări,
Lucea prin stele lăcrimând,
Ai aşteptat-o prin vederi,
De amor priveai oftând.

Steaua ta, ce ți-a zâmbit,
Ce-ai căutat-o neîncetat,
Nici mii de ani n-au trebuit,
Ea ți-a sclipit şi te-a mirat.

Uite, azi pâlpâie steaua ta,
Pluteşte lin pe bolta înstelată,
Orbeşte sus în noaptea grea,
De dor şi freamăt legănată.

Steaua ta – flacără nestinsă,
Din gânduri sacre făurită,
În inimă mereu aprinsă,
Astră din spațiu dăruită.

Luceafărul ți-e steaua răsărită,
İcoana visului, ce n-a murit,
În noaptea-adâncă argintită,
E raza drumului spre infinit...

20.06.2025​ ​ Sergiu APOSTOL