FLOAREA​ MĂRULUİ

A primăverii floare dalbă,
Din rai venită frumusețe,
Floarea mărului cea albă,
E-o alinare-a inimii tristețe.

Prin rozul gingaş a florilor de vis,
Nu se simte durerea despărțirii,
Mireasma farmecă din paradis,
Învie taina şi enigmele iubirii.

Din cer senin, când razele de soare,
Sărută cald minunea înflorită,
În haina plină de culori, ce are,
Zâmbeşte mărul în cunună împletită.

Când vântu-i tulbură cununa,
Ninge cu flori de măr pe-afară,
Polenul flutură în freamătul naturii,
Splendoarea-i infinit de primăvară.

Floarea mărului – mândră, vorbitoare,
Cu ochii ațintiți spre dor de viață,
Aroma-i proaspătă, îmbietătoare,
Ca o cafea ferbinte – miros de dimineață.

Floarea mărului – culoare parfumată,
Nu e regina florilor sub soare,
E izvorul purității sub bolta luminată,
O simfonie fragedă țesută în covoare.

​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​               Sergiu​ APOSTOL