HRAMUL DE ODİNİOARĂ (amintiri)

A fost un obicei frumos,
Cândva-n duminica de toamnă,
Hramul satului faimos,
Exact, când era coaptă poama.

De hram se pregăteau sătenii,
Hăt din timp, mai dinainte,
Pe la cuptor să fie lemne,
Să fie casa văruită.

Cocoşul îşi găsea oala,
Pentru gustoase răcituri,
Alte casnice-animale,
Îşi găseau a lor fripturi.

Ardeii copți şi gogoşarii,
Adesea cumpărați de gazde,
Joia, la târgul din Lipcani,
Să fie-apoi umpluți cu varză.

Înc-o treabă serioasă,
O reuşeam neapărat,
Sticle colbăite scoase,
La curățit şi la spălat.

Le rânduiam de a le duce,
Sâmbăta la magazin,
Le schimbam pe apă dulce,
De hram aşa ne pregătim.

De rachiu nu era nevoie,
C-a fost scurs la timp prin țavă,
Vinul roşu din butoaie,
Stors a fost din strug cu dragă.

...Duminica-i binevenită,
Stadionul pregătit de sărbătoare,
Solemn tribuna-mpodobită,
Cu legume, poamă din ogoare.

La ora fixă răsuna imnul,
Lumea-n jur se aduna,
Să asculte cum şi cine,
De preşedinte era lăudat.

A cărui trudă prin sudoare,
Aduse roadă şi belşug,
Cine-i în lista de onoare,
Muncind la fermă sau la plug.

Cam aşa incepea hramul,
Satului cel luminat,
Din strămoşi păstrându-şi harul,
De Domnul binecuvântat.

Veneau hrămari de pretutindeni,
Din satele vecine, dimprejur,
Oameni vârstnici şi mai tineri,
Cu trăsuri, căruțe, jos pe drum.

Un Petrea de la Bălcăuți,
Doi fini de la Nesvoia şi Dranița,
Aveam hrămari din Drăpcăuți,
Din Mămăliga – Petrea cu Anița.

Sîrghi cu Domnica din Forosna,
Veneau şi oaspeți de prin Jos,
Tata îi primea gospodăreşte,
Mândru, vesel, ospătos.

Pregătită era casa mare,
Glume, vorbe, înțelepciuni,
Cântece de sărbătoare,
În jurul mesei – oameni buni.

Apoi se îndemnau la joc,
Pe vale, acolo sub tribună,
Trompete răsunau cu foc,
Cânta, doar muzica cea bună.

Era o veselie foarte mare,
Hore, sârbe, hangul vechi,
Le învârteau pân-la apus de soare,
Urmaşii obiceiului străvechi.

Venea un scrânciob scârțuit,
Cu căluții legănați,
Băieții opinteau la roată,
Pentru copiii adunați.

Găinuțe, cocoşei,
Cu gust îndulciți,
Roşii, galbeni, aurii,
Aduşi de la Negrinți.

Maşini, căruțe cu harbuji,
Gustoşi ca mierea cea de tei,
Înghețate de la Cernăuți,
Al bucuriei apogeu.

Aşa a fost odinioară,
Hramul de la Stălineşti.
Îmi amintesc a câta oară,
De vremuri scumpe ca-n poveşti.

                       Sergiu APOSTOL