Înțelepciunea

Tăcerea și răbdarea de care nu dispunem,

Este înțelepciunea spre care tindem noi,

Cu toate fibrele sufletești,

Când ne săturăm de tărăboi.

     Multe ai de spus, dar taci,

     Cu tăcerea te-nconjori,

     Care este un haz de necaz,

     Ce se-ntâmplă de atâtea ori.

Circumstanța de care depindem

Pe parcursul vieții noastre,

Ne urmărește-n mod ciudat,

Aducându-ne momente aspre.

     Inconsolabil te simți, amice,

     Aici, printre semenii tăi,

     În a prezentului instabilitate,

     În față se deschid mai multe căi.

Calea largă te atrage,

Ca pe orice pământean firește,

Cu lexiconul internațional,

Ce adeseori nu se adeverește.

     Calea-ngustă nu-i atrăgătoare,

     Dar te duce unde ai dorit,

     Acolo e dreptatea și adevărul,

     Și harul cel de Sus e stabilit.

Omul își alege singur calea

Și nu este de nimeni impus,

Meditează și nu te grăbi,

Și vei savura frumusețea Raiului de Sus.

                     Sergiu  BESPALCO

                     Brumărel 2020