Mereu în zbor îmi este gândul...

Mereu în zbor îmi este gândul,

Spre zarea de mărgean, senină,

Când tainic se-nfiripă cântul,

Pe coarda inimii, divină.

     Și din sublima desfătare,

     A gândului cei călător,

     Cresc lugeri de înminunare,

     Pe-ncrengătura unui dor.

Și tot din gândul ce purcede,

Înspre hotarul de visare,

Și naște chipu-ți și se pierde,

Prin vămile de așteptare.

     Alerg prin spații de cuvinte,

     Te strig cu gândul, te rechem,

     Dar ochii tăi nu vor să-ncânte,

     Privirea mea. Și nu-mi faci semn.

                         Sergiu  BESPALCO