ODATĂ CU ANİİ...

Odată cu anii răsăritul e-o comoară,
İar ploaia la fereastră nu ne sperie deloc,
Ne-mbrățişează soarele în amurg de seară,
Cu drag, mai cald, mai blând cu-al vieții foc.

Tot mai des privim frunza căzătoare,
Cum geamul scrie iarna poezii,
Simțim în aer cum primăvara zboară,
Şi ploi de stele – în nopțile târzii.

Odată cu anii mai scumpă ni-e familia,
Cei care-au fost cu noi şi-n bucurie şi-n durere,
Cu ei nu s-a rostit nicicând "doar eu" în sine,
Care-au prețuit iubirea pe schimburi de avere.

Când suferința grav ne-a doborât,
Ne-au încălzit cu ceai de cimbru,
Şi-au găsit o vorbă, ce ne-a liniştit
Cuvinte potrivite în mod de echilibru.

Odată cu anii prețuim mai mult ființa,
Cu inima deschisă, bună, vie.
Când sufletul ne-ascultă în taină cu credință,
İar sprijinu-i un dar şi nu e-o datorie.

Sufletul curat e cam rar pe căi umane,
Dar ne dorim mai multă bunătate,
Cu încredere păşim cu gândul spre icoane,
Cu rugăciuni şi iertare de păcate.

Odată cu anii liniştea-i comoară,
O clipă de tăcere, un gând senin,
O zi de linişte, de tihnă lină,
Feriți de râu, de greutăți şi chin.

Şi vrem să ştergem umbrele din viață,
Ce frâng în noi lumina şi speranța...
Căci anii trecători cu tăcuta lor povață,
Ne învață să-ascultăm mereu speranța.

Odată cu anii trăim mai conştient,
Şi uneori ne mai cinstim aniversarea...
Ne spunem "fii puternic, fii mai rezistent",
Şi nu ne mai lăsăm jigniți cu uşurare.

Răspunsuri căutăm adânc, prin noi,
Să nu deranjăm inima fără rost,
Cei, ce ne aud în tăcere şi-n nevoi –
Devin mai prețioşi cu cel mai mare rost.

Ne-am vrea mai liberi, fără gânduri grele,
Cu nădejde că-ntr-o zi senină, blândă,
Să ne-nvelim doar cu tăceri fidele,
Şi grija de prisos din suflet să se-ascundă.

Căci anii nu se duc... ei fug mereu!
Şi fiecare clipă e-o comoară...
Prețuim, că suntem iubiți de Dumnezeu,
De viață-i mulțumim în fiecare seară!

​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​ ​                           ​ ​ Sergiu​ APOSTOL