Presimțiri de toamnă

Roua nu mai scânteiază

Printre ierbile-nspicate,

Soarele și la amiază

Lasă flori nemângâiate,

Căci razele greu străpung

Neguri vineții și grele,

Pe când nourii se-mpung

În dezlănțuiri rebele.

La sărutul brumei-n zori

Ruja florilor pălește,

Iar copacii simt fiori

Întomnați, ce-i desfrunzește.

Vântul e ca aiurit,

Nici nu știe-unde aleargă,

Toamna s-a înstăpânit,

Altă zodie dezleagă...

                 Sergiu  BESPALCO