TOAMNA Şİ FEMEİA

Toamna şi Femeia sunt asemănătoare,
Toamna-i un covor – Femeia-i ca o floare,
Când Toamna uneori e cam capricioasă,
Femeia se preface în fire mai sfioasă.

Toamna poate fi mai caldă şi mai blândă,
Femeia te alină cu dragoste, prin gânduri,
Dar când Toamna-i rece cu brumă dimineața,
Femeia se preface puțin mai îndrăzneață.

Toamna e cuprinsă de pâclă şi de ceață,
Femeia e o taină romantică în viață,
E aromă şi miros de struguri şi gutuie,
Parfum de crizanteme dulce-amăruie.

Când codrul plânge şi lacrima-i curge,
Pe-a Toamnei poteci împânzite cu frunze,
Femeia suspină cu greu şi cu durere,
În Toamna cea magică, plină de stele!

Când ploaia-i tăcută cu stropul liniştit,
Sub norii întristați soarele-i timid,
Femeia-şi vede visul prin melancolie,
Tandrețea nesfârşită şi dor de veşnicie.

Toamna e o terapie prin culori şi vis,
Prin şoapta frunzelor – eternic Paradis,
Toamna şi Femeia sunt foarte schimbătoare,
Toamna şi Femeia sunt asemănătoare!

                                        Sergiu  APOSTOL