LUMINA

Când părăseşti câsuța-n taină,
Pornindu-te în linişte la drum,
Aprinde lumânarea la icoană,
În loc să-ți iei "un rămas bun".

Lumina casei când e-aprinsă,
Frigul se retrage-n felul său,
Apa, ce se strecură pe prispă,
Scurge linişor spre un pârău.

Plecând de-acasă lasă o lumină,
Lumina-i ca un far in ceața vieții,
Este ca un leac pentru durere,
Lumina lui Isus te ocroteşte.

Cineva va spune in adâncul inimii:
"Nu există leac pentru durere!",
Nu mă voi certa nicicând cu nimeni,
Lumina lui Hristos e o avere.

Ieşind din casă lasă o lumină,
Lumina dragostei şi a iubirii,
Iar la ceas, când vremea vine,
Lumina-i o nădejde-a omenirii.

Să nu stingi lumina despărțirii,
Chiar dacă nu te vei întoarce,
Poart-o în inimă ca amintire,
Prin lumină omul se preface.

Lumina Soarelui te încălzeşte,
Cu bunătatea şi căldura lui,
Beteagul, care-n viață pătimeşte,
Lumina-i ține povara drumului.

Când te întorci adu lumină-n chipuri,
Cine-i luminos – este mai etern!
Calea cu lumină este nesfârşită,
Adu lumină-n casă – a eternității semn!

                                 Sergiu APOSTOL