PRIETENIA SFÂNTĂ

De-a lungul vieţii cât trăim,

Ne-nchinăm în rugăciuni, smeriți,

Să fim iertați şi să ne pocăim,

De cei iubiți şi pentru părăsiți.

 

Să nu ne răzbunăm în pocăință,

Nici pe duşmani, nici pe-nşelați,

Prieteni izgoniți fără credință,

Sa-i iertăm, dacă ş-am fost trădați.

 

De-a lungul vieții cât trăim,

Să ne uităm în jur, privind mai înapoi,

Prietenii împrăştiați să ni-i unim,

Să abordăm mânia dintre noi.

 

Cei plecați la ceruri prea devreme,

Lăsat-au-ne în ochi fără iertare,

Să-i iertăm în sine prin tăcere,

Să-i pomenim cu-aprinsa lumânare.

 

E dură despărţirea cu cei dragi,

Întoarcere de unde nu există...

O, Doamne, cât suntem noi vinovați!

Merităm la drept durerea strânsă.

 

Al prieteniei preț aflăm târziu,

Când vine ceasul de răsplată,

Abia atunci ințelegem cu greu,

Al pocăinței dreaptă judecată.

 

Prietenia-i un buchet de flori,

Țesute blând in preajma primăverii,

E Soare, ce răzbate printre nori,

E Luna sclipitoare printre stele.

 

Să nu uităm prietenii adevărați,

Când Dumnezeu, noi ştim, e supărat,

Când îmbătrânim, puțin dărăpănați,

Când viața-i grea şi ceru-ntunecat.

 

Calul îmblânzit, fidel şi devotat,

Servind stăpânului cu demnitate,

Rănind piciorul, brusc sa-mpedicat...

N-a fost schimbat în drum la jumătate.

 

Să nu schimbăm prietenii nechibzuit,

Ca pe-o monedă nouă strălucită,

Prietenia sfântă-i fără de sfârşit,

E un dar ceresc printre ispite.

 

      PS.................................

Dragi şi scumpi prieteni-călători,

Duşi prin lume pe cărări abrupte,

Sunt nespus demult nerăbdător,

Să vă văd din nou pe toți în curte!

                        Sergiu  APOSTOL