POEZIA MUZICII

                     (Maestrului Nicu Mițnei,
                     originar din satul Stălineşti)

Miruit de Cel de Sus să laşi
Urmele sonore pe pământ,
De la Cernăuți la Kiev şi la İaşi,
Logodit ai fost cu darul sfânt!

Darul muzicii ți-a oferit Isus,
Prin graiul ei ți-ai aşternut ființa,
Prin muzică de suflet ai urcat în sus,
Atins-ai apogeul de recunoştință.

Melodiile sonore omeneşti,
Îndrăznesc în cuget să trezească
O gamă-ntreagă-a stării sufleteşti,
Ascultate-n casa românească.

La concert de pian sau violoncel,
Liniştea deplină când e-n sală,
Dirijorul se apropie încet şi uşurel,
Ş-apoi începe spectacolul de gală.

Ş-acel pianist, ş-acel violinist,
Ating-au clapele sau struna de vioară,
Publicul rămâne-n sine mai surprins,
Taina îl cuprinde – muzica apare!

În viață de-ai fi fost compozitor,
Cu "cheia fa", "cheia la" şi "cheia sol",
Ai fi făcut tu cântece de dor,
Chiar de-ncepeau cu "re bemol".

Dar ai devenit un mare dirijor,
Inimos muzician cu bagheta-n mână,
Ai dirijat superb şi pentru spectator,
Cu harul talentat, venit din rădăcină!

Şi azi, Maestre, te mândreşti de meserie,
Rămâi fidel şi devotat al muzicii Orfeu,
Lăcomos mereu să fii de veselie,
Ocrotit la drum de bunul Dumnezeu!
                                   Sergiu APOSTOL